Robot de tuns iarba automatizat pentru aeroport: studiu de caz
Aeroporturile au nevoi și reglementări specifice, fie că este vorba de gestionarea riscurilor și a siguranței, de fauna sălbatică sau de întreținerea zonelor verzi. Gestionarea și reducerea emisiilor de CO2 capătă, de asemenea, o importanță din ce în ce mai critică într-o lume în care călătoriile cu avionul au, pe acest subiect, o reputație proastă.
Toate aceste puncte sunt, evident, critice, dar ele nu pot umbri importanța controlului costurilor. Toate aceste realități combinate fac interesantă utilizarea roboților de tuns automatizați, deoarece permit acționarea pozitivă asupra fiecăruia dintre aceste puncte.
Unele aeroporturi, precum cel din Sola, Norvegia, folosesc până la 26 de roboți Belrobotics 24 de ore din 24 și 7 zile din 7. Cu toate acestea, până acum lipseau studii mai precise și neutre. Universitatea Purdue a publicat la începutul lunii august 2021 un studiu privind impactul roboților de tuns iarba automați asupra aspectului durabil al unui aeroport. Această universitate deține un aeroport (KLAF) pe care s-a realizat un studiu cu ajutorul unui robot Echorobotics. Iată câteva dintre analizele sale:

Gestionarea riscurilor
Gestionarea riscurilor este, evident, critică pentru aeroporturi. Automatizarea permite eliminarea unei părți din riscurile pentru personal (tunderea în zone critice), dar necesită, desigur, să fie controlată pentru a se asigura că nu devine ea însăși un risc.
În cazul unui robot de tuns iarba, aeroportul Universității Purdue a ales zone specifice pentru a asigura o siguranță maximă, dar a fost mulțumit de procedurile de siguranță legate de robot:
- Cablul perimetral care împiedică robotul să iasă dintr-o zonă definită. În afara zonei, alimentarea robotului este oprită
- Software-ul intern care împiedică activarea robotului în afara zonei sale (și, prin urmare, diminuează interesul furtului de roboți de tuns iarba)
- Senzorii robotului previn riscul de coliziune cu un obiect sau cu o persoană
- Aplicația permite urmărirea la distanță a stării robotului și transmiterea unui anumit număr de instrucțiuni
Pentru a se asigura un risc apropiat de zero, ei au integrat, în plus, o barieră fizică folosind traverse de cale ferată.
Una dintre observații a fost legată de numărul de alerte la primele teste. Cu toate acestea, de la 23 de alerte în 562 de ore de tundere la primul test, robotul a ajuns la 2 alerte în 1115 ore de tundere la ultimul test, în urma modificărilor aduse terenului și software-ului. Acest lucru demonstrează importanța unei instalări perfecte și a unui anumit număr de teste.
O reducere a costurilor
Este unul dintre beneficiile notabile potrivit acestui studiu: reducerea personalului necesar permite scăderea costurilor asociate. Este evident că personalul rămâne necesar pentru inspecția și întreținerea terenurilor, a roboților și a stației de încărcare, dar aceste aspecte sunt minore în comparație cu timpul necesar unei tunderi tradiționale. Universitatea a prevăzut, de altfel, realizarea unor teste comparative cu un mijloc tradițional de tundere.
Una dintre observații a fost legată de tunderea aleatorie și de interesul pe care l-ar putea avea un model cu GPS RTK. Această opțiune era deja în dezvoltare și este acum disponibilă, ceea ce face eficiența robotului mult mai mare, deoarece acesta este acum capabil să tundă în linie dreaptă. Pentru un aeroport, această evoluție este cu siguranță și mai semnificativă. Într-adevăr, siguranța face dificilă utilizarea roboților în anumite zone critice. Cu toate acestea, așa cum precizează studiul, este posibilă închiderea anumitor zone în momentele cele mai puțin aglomerate, adesea noaptea. Cu un model RTK, este posibil să se tundă până la de 3 ori mai multă suprafață decât cu un model standard. Este deci posibil să se acopere în aceste momente o suprafață mult mai mare!
O reducere a emisiilor de CO2
Necesarul de benzină, folosită în majoritate în metodele tradiționale de tundere, este departe de a fi anecdotic. În S.U.A., acesta reprezintă peste 300 de milioane de litri de benzină și 5% din poluarea atmosferică. Alegerea unei metode 100% electrice permite reducerea emisiilor de CO2 și a amprentei de carbon a unui aeroport. La fel cum semnalează studiul, aceasta permite, de asemenea, demonstrarea vizibilă a acestor eforturi.
Roboții de tuns iarba sunt deci auxiliari foarte interesanți pentru zonele cele mai complexe și securizate, aeroporturi, zone industriale etc. Dacă doriți să obțineți mai multe informații despre posibilitățile lor, nu ezitați să ne contactați.